FOR THE ENGLISH VERSION CLICK HERE
Lumina este, pentru orice fotograf, un mediu fascinant. Cred ca nu sunt singurul ce este uimit de modul in care se compune si descompune o imagine, asa ca m-am decis sa incerc sa inteleg mai indeaproape ce se intampla intr-un aparat foto. In urma cu un an, avut ocazia sa experimentez direct cu lumina, cand am realizat o camera obscura din camera fiicei mele. Stenopa pe care am realizat-o a fost mai mare decat prescrie formula de calcul, anume de cca 10 mm in diametru, in acest fel obtinand o luminozitate suficient de mare pentru a ma putea orienta in camera.
Trecand cu degetele peste orificiul stenopei am ramas uimit cum imaginea se "curba" la trecerea mainii mele peste micul orificiu. Intreaga proiectie "dansa" intr-un ritm ce corespundea cu miscarile mainii mele, eu fiind cel ce controla curbarea razelor luminoase.
Elementul cheie in relatia cu imaginea in cadrul fotografiei cu stenopa este difractia. In relatie cu ea dictionarul zice:
DIFRÁCȚIE s. f.
1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se și în spatele acestora.
2. modificare a direcției unui val la izbirea cu un obstacol. (< fr. diffraction)
Cele de mai sus sunt premisele de la care am plecat in cautarea unei intelegeri diferite ale fenomenelor ce se intampla in interiorul aparatelor ce le construiesc. Lumina si modelul duplicitar pe il avem deocamdata la dispozitie in a o intelege - particula si unda - m-au fascinat intotdeauna.
Cumva am impresia, bazata pe discutiile avute cu prietenii, pe softurile de randare pe care le folosesc (raytracer) in viata profesionala si pe rationamentul subiectiv propriu, ca intelegerea luminii ca si particula primeaza in intelegerea marii majoritati.
Asa ca in urma cu cateva saptamani, intr-un weekend linistit, am transformat apartamentul intr-un mic labortor si am experimentat cu stenopele pe care le am la dispozitie acum.
Impreuna cu un laser rosu (650nm, 5mw), jaluzele trase si un set de oglinzi am trait pe propria-mi piele ce inseamna comportamentul luminii ca si unda. Asa cum citisem in carti si am vazut in prezentari, difractia generata de marginile stenopei a dus la realizarea unui model de intensitati luminoase diferite, asa cum era de asteptat.
Asteptarile sunt una insa efectul pe care l-a produs asupra mea intregul experiment a fost cu totul altul!
Pentru prima data am avut ocazia sa vad acest diffraction pattern, generat de o sursa luminoasa, banala as zice, si de un pinhole creat de mine! Sa inteleg ca acea dualitate a luminii de care vorbeam, particula - unda, este una reala a fost o revelatie.
In postarile urmatoare voi exemplifica ce am putut urmari in cazul trecerii luminii printr-o fanta (in relatie cu ultimul meu aparat) sau diverse stenope fabricate de mine si altii. Pentru comparatia diverselor stenope apasati aici.
