Modurile in care se poate aborda fotografia cu stenopa sunt limitate doar de imaginatie. Gratie literaturii de specialitate si a internetului am vazut atatea exemple de obiecte transformate in aparate cu stenopa : de la ghinde, ardei grasi, oua si doze de bere la corturi, cratite, cutii de pantofi, camere de hotel sau sateliti.
In cele de mai jos am bucuria de a expune o serie de ganduri si imagini ale celor ce au experimentat pe propria piele ce inseamna o camera obscura mare. Emil Kindlein, Ovidiu Micsa, Victor Ionescu si membrii Iris Photoclub coordonati de Damian Diaconescu au avut parte vara trecuta, in tabara de fotografie, de o jucarie deosebita: un Ford Tranzit modificat in aparat cu stenopa.
Imaginile pe care le-am vazut postate in relatie cu Ambulanta Culturala, tabara de fotografie a clubului au fost o revelatie!
Mai jos regasiti un dialog pe care l-am avut cu doi dintre cei implicati in experiment:
Pinhole Moustache: Ovi, cum s-au petrecut lucrurile?
Ovidiu Micsa: Am aterizat destul de spontan in tabara, fara vreun plan anume si fara sa banuiesc ce va urma. De indata ce am ajuns i-am vazut pe Emil si Victor ca mestereau de zor la microbuz in timp ce consumau delicioasa socata facuta de Damian. Mi-au spus ca incearca sa faca o camera obscura in microbuz. Ideea mi s-a parut excelenta, asa ca m-am pus sa-i ajut, dar si sa documentez tot experimentul ... duba obscura!
P.M.: Victor, am inteles ca ai pus osul la tapetat. Cum a fost si cat a durat izolarea ?
Victor Ionescu: Din fericire pentru noi "Ambulanta" lui Emil a fost deja mochetata pe interior, asa ca noi am avut destul de putin de lucru in prima faza: Un pic de carton pe geam, niste panza neagra la imbinarile usilor, cam atat. Una din primele noastre greseli, in schimb, a fost ca am pus stenopa in partea din fata a masinii, ceea ce insemna ca proiectia era distorsionata de doua geamuri.
Plus, spalatul geamurilor cred ca a durat la fel de mult ca izolarea ambulantei. Noi am vrut ca stenopa sa fie centrata si ne-a cam dat peste cap ideea aceasta. Dar, dupa ce am mutat pinhole-ul in spate, aproape central totusi, totul a fost OK. Am lasat o zona mai mare pentru "obiective" si am incercat tot felul de marimi.
Daca imi amintesc bine primul pinhole a fost facut dintr-un spate de film lat pentru ca avea deja o perforatie super OK si nu trebuia sa ne mai bate capul si cu asta. Era totusi prea mare, asa ca am ajuns sa experimentam cu stenope mai putin "perfecte". La un moment dat am folosit si stenope pe care le foloseam in aparate pe film, doar ca timpul de expunere a devenit MULT prea mare.
Cea mai mare problema a "aparatului" era faptul ca nu puteai iesi in timpul expunerii. Si cand vorbim de expuneri de 30min - 1 ora, nu e foarte placut sa stai singur, sau chiar si cu inca cineva, in spatele unei dube cand afara sunt aproape 30°C.
Transformarea "Ambulantei" intr-un "aparat" in care poti sa circuli fara sa voalezi hartia sau filmul a durat mai mult. Si a fost un feature care a aparut mai tarziu, cand vroiam sa vedem si ce fotografii putem sa facem cu noul nostru aparat de fotografiat. Am mai cautat niste panze negre prin laboratorul foto si am facut un sistem in care deshizi usa, intri intr-o "zona de asteptare" care te lasa sa inchizi usa fara sa voalezi fotografia, iar dupa ce ai inchis usa poti sa intri fara probleme in interiorul aparatului de fotografiat. Crearea acestui sistem a durat un pic mai mult, mai ales pentru ca am ajuns la design-ul final in timp ce lucram deja la o implementare mai proasta a ideii. Dar, din nou, mocheta pusa inainte in spatele dubei ne-a ajutat mult, a trebuit doar sa scoatem niste suruburi si capse si sa prindem panza neagra acolo.
P.M.: Ovi, 30s @ iso 25600? Stii cum se zice: a penny for your thoughts. Ce ti-a trecut prin minte cat timp stateai nemiscat in Ambulanta. Cum a fost ?
Ovidiu Micsa: Intr-adevar imaginile din interior sunt facute cu un timp de expunere de 30 secunde la ISO 25600. Multe cadre sunt facute "orbeste" pana ni s-a adaptat vazul, dar o data nimerite setarile de expunere si focalizare totul s-a rezumat la incadrare. Am intampinat doua probleme. Prima este legata de adaptarea vazului, trecerea de la conditile normale de iluminare (vederea fotopica) la lumina slaba (vedere mesopica). Daca durata adaptarii ochiului de la intuneric la luminos se realizeaza complet in circa 3-5 minute in sens invers tranzitia este mult mai lenta. Astfel a doua problema a fost temperatura. Cand afara sunt 30 de grade totul devine si mai interesant, astepti o buna perioada de timp pana ajungi sa distingi imaginea. Cu cat rezisti mai mult in interiorul calduros cu atat vezi tot mai bine proiectia imaginii exterioare pe peretii ambulantei, iar duba obscura devine sauna obscura. In urmatoarea tabara poate ar trebui parcata langa un lac rece de munte.
Stand intr-o camera obscura esti tentat sa pozezi planul opus orificiului, planul perpendicular pe axul optic, locul in care intr-un apart de fotografiat s-ar afla suprafata fotosensibila. Pentru mine cea mai interesanta poza este cea care am facut-o in sens invers, spre orificiul prin care intra lumina si imaginea exterioara este proiectata pe cele cinci planuri ale paralelipipedului, in timp ce al saselea ramane intunecat.
E banal dar abia acum am realizat ca exista si acest "dark side".
P.M.: Victor, ce ati mai facut cu ambulanta in tabara?
Victor Ionescu: Cel mai important lucru pe care l-am facut a fost pur si simplu sa stam in interiorul dubei, minunandu-ne la cum functioneaza pe interior un aparat de fotografiat, cum se acomodeaza ochiul treptat la intuneric, cum mai intai vezi totul monocrom, dupa care, incet, incep sa apara si culorile. Toata treaba asta e super fascinanta, chiar daca stii teoretic cum functioneaza un aparat de fotografiat. In momentul in care stai propriu-zis intr-un aparat de fotografiat ai o perspectiva complet diferita asupra intregului proces. Vezi pe unde se proiecteaza imaginea, vezi cum se distorsioneaza marginile, vezi cum arata fizic sweet spot-ul "obiectivului". Pana acum partea dintre montura si shutter la un rangefinder sau mirrorless, pentru mine, era complet necaptivanta, dar acum as vrea sa stau in "camera" aceea mai des.
Pe langa aceasta Emil a mai incercat sa realizeze cateva imagini cu natura statica in prima zi, doar ca inca nu aveam pus la punct sistemul de a intra si iesi cand vrem, asa ca el a pierdut de mult timp facand probe de expunere, timp in care era nevoit sa ramana in duba. Si, fiind aproape de apus, expunerea se schimba tot mai rapid.
A doua zi dupa ce duba a devenit cel mai mare aparat foto din tabara si dupa ce am reparat marea problema de a fi fortati sa stam inauntru pe toata perioada expunerii, Emil a inceput sa faca poze cu ce mai era prin tabara, de data aceasta folosind hartie 50x60cm. Fotografiile rezultate au iesit mult mai bine decat m-am asteptat. Chiar nu ma asteptam la nivelul acela de detalii si claritate de la o fotografie facuta folosind o duba cu un pinhole facut pe fuga. Plus, un negativ de 50x60cm e impresionant. Eu nu am avut timp sa apreciez cum trebuie prima copie contact facuta dupa negativul de 50x60 pentru ca a trebuit sa plec mai repede din tabara, chiar cand plecam fotografia era scoasa din fixator si dusa la spalat.
P.M.: Merci tuturor pentru detalii si poze. Ceea ce ati facut a contribuit la cresterea popularizarii fotografiei cu stenopa in Romania. Chapeau bas, messieurs!
